Visele despre moarte(cimitir, imormantare, deces, morga etc.) sunt frecvente si nu trebuie sa-l angoaseze pe subiect, deoarece reprezinta de obicei simbolul unei renasteri interioare.
Insa, desi transformarea este necesara si, in cele din urma, intodeauna pozitiva, a pune capat unei situatii, a abandona un fel de a fi constituie tot atatea momente dureroase. Inainte de a (re)naste trebuie sa mori si,chiar daca schimbarea este dorita, atasamentul face sa nu fie niciodata usor sa mai intorci o pagina din viata. Iata de ce visul a carui tematica este moartea angoaseaza, subiectul trezindu-se dimineata cu un sentiment neplacut. Aceasta emotie negativa se afla in raport direct cu perspectiva unei schimbari care se anunta si care declanseaza o temere din partea persoanei implicate ca-si va pierde reperele, ca va parasi o lume cunoscuta si sigura pentru a intra intr-o lume necunoscuta si deci, la prima vedere, inspaimantatoare.
Pe de alta parte, exista o legatura stransa intre moarte si somn, redata prin etimologia cuvantului cimitir (din grecescul :koimeterion-” loc unde se doarme”). In vis, imaginea unui cimitir evoca adesea adormirea, adica neexploatarea resurselor, care raman ingropate in profunzimile eului.
A visa o persoana decedata se intampla la fel de des.Chiar daca doliul s-a incheiat, atasamentul ramane foarte puternic la nivelul inconstientului, iar eul este profund impregnat de sentimente avute fata de defunct.Visul traduce nostalgia trecutului , dar indica si faptul ca situatia in care se afla subiectul in prezent este un ecou al unei perioade anterioare a vietii sale.Putem vedea in acest tip de vis si functia de compensare descrisa de Freud.Realitatea impiedicand comunicarea cu defunctul, legatura cu aceasta este pastrata prin intermediul visului si deci in mod imaginar. Scenele de imormantare nu constituie neaparat un semn rau.Ele sunt legate de doliu subiectului.Aceasta trebuie sa lase in urma trecutul, sa renunte
la ceva, sa pareseasca o lume cunoscuta pentru a patrunde in necunoscut.Ele pot constitui si simbolul unei rupturi ce are loc in realitate intre doua persoane, dar si in trecut si viitor.Daca imormantarea este trista, sfasietoare inseamna ca aceasta transrormare este dureroasa.Ea poate fi uneori si un ecou al unor funeralii trecute, aratand legatura ce exista intre perioada respectiva(decesul unui membru al familiei)si in situatia prezenta. In ceea ce priveste celelante simboluri legate de moarte, trebuie mentionat ca:
-groparul este agentul transformarii interioare sau, cel putin , cel care ingroapa vechea personalitate
-mormantul si sicriul reprezinta adesea secretul.Prin urmare, deschiderea lor simbolizeaza accesul la adevar.
-scheletul este alegoria dezgolirii totale si reveleaza necesitatea de a abandona ceea ce tulbura spiritul sau viata subiectului. Acesta trebuie sa se desprinda de ceea ce este superficial pentru a nu pastra decat esentialul.
-cadavrul are o simbolistica mult mai negativa decat scheletul.Spre deosebire de acesta, cadavrul nu evoca dezgolirea pozitiva si eliiberarea, ci descompunerea, putrezirea, degradarea.Este deci pe buna dreptate inspaimantator, deoarece arata cat de nesanatoasa este situatia, degradarea carnii fiind simbolul decaderii sufletului.
-mumia, precum si ritualurile de imbalsamare evoca in mod clar leatura inextricabila dintre moarte si viata, dar si invers, intrucat se obisnuise ca nou-nascutii sa fie infasati.