Mai mult decat o arta, dansul are, in plan simbolic, o functie spirituala de a schimb intre om si fortele cosmice sau divine.In toate culturile, dansul este un act sacru care simbolizeaza uniunea primordiala intre elementele creatiei.El constituie, prin urmare, un semn fericit in vis, care arata fie bucuria interioara simtita de subiect, fie usurinta cu care evolueaza in viata.Inseamna ca si-a gasit ritmul potrivit.Deciziile si actele sale sunt armonioase, bine reglate, respecta ordinea lucrurilor, asa cum face dansatorul cu muzica.
Dansul este si expresia ridicarii interdictiilor, incetarii refularii, eliberarii interioare.Cel ce viseaza indrazneste sa se daruiasca.Numai sa nu fie spectator, caci visul lui va exprima atunci nu propia eliberare, ci pe a altuia, dar care il va inspira sa procedeza la fel.
Interpretarea se nuanteaza in functie de ritm si de numarul dansatorilor.Dansurile lente si lascive au o semnificatie erotica si invita subiectul sa nu se grabeasca, sa fie bland si senzual.Dansurile trepidante insista asupra importantei de a fi viu si de a se lasa antrenat de ritmul sustinut al vietii.Dansul solitar arata libertatea personala, in timp ce dansul in pereche sau in grup indica impartasirea emotiilor si a experientelor, fie intr-un cadru intim,fie intr-un cadru mai larg.
In mod exceptional, dansul poate avea un sens negativ, de nepasare, la fel ca in fabula lui La Fontaine, referitoare la greiere.

