Deseori prezenta in basme, padurea reproduce meandrele vietii.Fiinta trece de la obscuritatea tufisurilor din liziera padurii la lumina poienilor, de la drumuri sinoase la spatii degajate.Evolutia celui ce se plumba prin padureeste cand dificila, cand usoara.Teama de a se rataci altreneaza cu senzatia de bine si de intoarcere la origini. Astfel, padurea este manifestarea naturii in extraordinara ei bogatie, dar si in teribila ei ostilitate.Ea orchestreaza toate regenurile:mineral, vegetal si animal.Numai omului nu ii acorda un loc de privilegiat.El trebuie sa-l castige, dar nu reuseste niciodata decat distrugand-o.Acesta este motivul pentru care, conform miturilor si legendelor, padurea este populata de personaje fantastice care reusesc sa traiasca in sanul ei.Omul traieste in afara padurii pentru a marca ruptura cu natura primordiala.Ea este, prin urmare, in plan initiatic, un spatiu privilegiat al experientelor sau invataturilor. In basme, fantasme sau vise, padurea dezvaluie sentimentul de nesiguranta si angoasa de a se rataci sau de a merge pe cai gresite.Traducand adesea ostilitatea naturii, padurea este un simbol al mediului care il ameninta si il intimideaza pe subiect.Finalmente, este o alegorie a inconstientuli perceput ca fiind periculos, dand nastere renumitului sentiment de stranietate, de nefamiliaritate despre care vorbea Freud. E locul tuturor tentatiilor si pericolelor, mai ales sub chipul lupilor pe care ii adaposteste padurea.