Vise

În primele pagini ale lucrării sale intitulate “Noi conferinţe de introducere în psihanaliză”, datată 6 decembrie 1932, Sigmund Freud afirmă că teoria visului “ocupă un loc special în istoria psihanalizei şi marchează o turnantă. Începînd cu ea psihanaliza a făcut pasul de la procedeu psihoterapeutic la psihologie a profunzimilor.” Teoria visului este aspectul cel mai caracteristic şi singular al ştiinţei psihanalitice, “ceva ce nu are egal în restul ştiinţei noastre, o porţiune de pămînt nou, sustras credinţelor populare şi misticii”. (versiunea franceză: “Nouvelles conferences d’introduction a la psychanalyse”, Gallimard, 1984).
Analiza viselor în psihanaliză oferă posibilitatea să descifrăm misterul afecţiunilor nevrotice, în speţă isteria, şi, în al doilea rînd, deschide calea spre inconştient. A devenit celebră expresia lui Freud : visul este via regia [calea regală] spre inconştient.
Primele mari intuiţii legate de vis au fost materializate în anul 1895 cînd Freud consideră că a descoperit misterul viselor. Este vorba de celebrul vis al injecţiei Irmei , analizat aproape complet de Freud şi publicat în paginile monumentalei sale lucrări “Interpretarea viselor” (1900). Visul este abordat în maniera care va deveni specifică pentru practicienii psihanalizei: cu ajutorul asociaţiilor visătorului. Analiza visului (vezi detaliile în cartea citată) scoate la iveală sentimentele de vinovăţie ale lui Freud faţă de Irma, una din tinerele sale paciente, a cărei tratament nu a adus rezultatele scontate. Freud se apără de aceste sentimente negative aruncînd vina, în vis, asupra pacienta însăşi, care, chipurile, nu ar fi fost o pacientă docilă şi ascultătoare, sau asupra unuia din confraţii săi, dr. Otto, care s-ar fi făcut vinovat de o intervenţie medicală neglijentă (o injecţie cu o seringă infectată).
După analiza visului său care se dovedeşte a fi cît se poate de coerent, Freud declară pe bună dreptate: “visul nu este ceva lipsit de sens, nu este o absurditate şi, spre a ni-l explica, nu este necesar să presupunem că o parte din tezaurul nostru de reprezentări doarme, în timp ce o parte începe a se trezi. Este un fenomen psihic în întreaga accepţiune a termenului şi de fapt este împlinirea unei dorinţe. Visul, prin urmare, se cere integrat în suita actelor psihice inteligibile din starea de veghe; activitatea spirituală care îl structurează este o activitatea extrem de complexă.” Această afirmaţie exprimă de fapt o mare deschidere spre activitatea psihicului abisal şi mai ales, credinţa în determinismul psihic, în ideea că toate faptele psihice au semnificaţie, sens, şi se conectează la activitatea diurnă, chiar dacă într-o manieră mai puţin vizibilă. Contrar opiniei generale a lumii ştiinţifice a epocii sale, pentru Freud visul este o activitate psihică coerentă, care poate face obiectul unei analize profunde.

Aproximativ o persoana din 3 are tulburari de somn pe parcursul unui an de zile. Acestea apar de 2 ori mai frecvent la persoanele de sex feminin. Datorita modificarilor pattern-ului somn - veghe odata cu inaintarea in varsta, cele mai multe tulburari de somn apar la varstnici. Majoritatea oamenilor dorm intre 6 si 8 ore zilnic, de obicei numai in timpul noptii, somnul fiind continuu. Cateva nopti in care somnul este afectat nu sunt daunatoare, insa insomnia prelungita poate genera complicatii redutabile. Insomnia este caracterizata prin 2 parametrii: durata si severitate.
Insomnia tranzitorie consta in tulburarea temporara a succesiunii somn - veghe (poate fi determinata de calatorii sau de schimbarea domiciliului) si nu persista in general mai mult de cateva nopti.
Insomnia de scurta durata persista 2 sau 3 saptamani, si apare in perioadele de stres, disparand odata cu rezolvarea problemei generatoare de stres.
Insomnia cronica este o afectiune complexa, care poate genera complicatii serioase, ca de ex. scaderea capacitatii functionala a sistemului imunitar: atunci cand o persoana este deprivata de somn pe o perioada mai lunga de timp, productia de celule “natural killer” (o populatie importanta de celule apartinand sistemului imunitar) este diminuata, ceea ce va avea drept consecinta scaderea rezistentei organismului la diferite afectiuni