Din punct de vedere al aparatului psihic, totul concura pentru ca visul sa nu ajunga la sistemul constient si, prin urmare, sa nu se lase nici o amintire. Insa “perfidia” psihicului nu se opreste aici. El insista in cazul esecului tentativelor sale de a induce amnezia si face in asa fel incat, atunci cand ne amintim visul , acesta sa devina fugitiv si insesizabil. Constatam ca visul dispare, se dilueaza, se sterge pe masura ce incercam sa ni-l reamintim. Iata de ce este necesar sa il redam in scris sau macar sa il povestim cu voce tare. Ne fixam adesea, chiar fara a sti, pentru ca facem aceasta instinctiv, un vis povestindu-l partenerului, unui prieten, unui coleg de serviciu etc. Dar nu am ajuns inca la capatul dificultatilor, deoarece, din cauza absurditatii sale, visul se dovedeste adesea imposibil de povestit. Improbabilitatile, anacronismele, nonsensurile productiilor noastre imaginare fac nararea lor delicata, ca sa nu spunem imposibila. Dificultatea este in egala masura datorata formei viselor, care sunt in principal construite din imagini, sentimente si emotii, adica din elemente a caror verbalizare si rationalizare este dificila. Povestirea visului este dezlanta si confuza.Prezinta lipsuri, indoieli si imprecizii, ca sa nu mai spunem ca subiectul insusi face deja, de la sine, o prima interpretare (inconstienta) a visului. Il trateaza conform propiei sale subiectivitati. Insa, in ciuda tuturor impreciziilor, slabiciunilor si lipsurilor, povestirea visului cobstituie etapa prealabila interpretarii. Avem adesea dificultati in a observa, a povesti, a asculta fara a judeca. Trebuie deci sa ne straduim sa ramanem cat mai neutri posibil. Este ca atunci cand trebuie sa descriem hainele unei persoane. Avem tendinta de a oferi in acelsi timp impresiile noastre si de a emite judecati de valoare etc. Am spune: are o palarie incntatoare, ceea ce tine de judecata si constituie o opinie personala. Mai departe, observatiile noastre nu mai sunt obiective, ci fac apel la propriile referinte, impresii si emotii. In schimb, daca ne multumim sa ne spunem : poarta o palarie cu borurile largi, cu o panglica mov, nu iesim din cadrul observarii si ramanem obiectivi. In cazul visului, trebuie aplicat acelasi procedeu, inscriind separat sau intre paranteze emotiile ulterioare. Interpretarea, in speta cautarea unui sens, va opera prin articularea dintre vis si realitate, dintre inconstient si constient.