Ce se intelege prin stimuli si surse ale viselor devine limpede prin evocarea unei vorbe din popor: ” Visele vin din stomac.” In spatele acestui enunt se afla o teorie care concepe visul ca urmare a unei tulburari a somnului. Nu am fi visat daca in somn nu s-ar fi miscat ceva care a creat o tulburare si visul este o reactie la aceasta tulburare. Explicatiile despre cauzele stimulatoare ocupa in prezentarile autorilor cele mai largi spatii. Este de la sine inteles ca problema a aparut abia in momentul in care visul a devenit obiect al cercetarii biologice. Anticii, pentru care visul trecea drept mesaj divin, nu aveau nevoie sa caute pentru el o sursa care sa-l stimuleze. Visul izvora din vointa puterii divine sau demonice, iar continutul visului decurgea din constinte sau intentii ale acestei puteri. Pentru stiinta s-a ridicat imediat intrebarea daca stimulul care declanseaza visul este mereu acelasi sau daca nu pot fi mai multe tipuri de astfel de stimuli si de aici porneste discutia, daca explicatia cauzala a visului ii revine psihologiei sau mai curand fiziologiei. Cei mai multi autori par sa presupuna ca acele cauze ale tulburarii somnului, sursele visarii deci, pot sa fie de multiple naturi si ca in rolul de stimuli ai viselor pot ajunge excitatiile somatice, ca si excitatiile psihice. Punctele de vedere difera foarte mult in privilegierea uneia sau alteia dintre sursele viselor, in crearea unei ordini de prioritati in functie de insemnatatea lor pentru aparitia visului.
Acolo unde enumerarea surselor visului este completa, rezulta in final patru tipuri de astfel de surse, care pot fi folosite si la clasificarea viselor:

1) excitatii senzoriale externe(obiective)

2) excitatii senzoriale interne ( subiective)

3) stimuli organici interni

4) surse de stimulare pur psihice.