Prin aceasta formulare, Freud explica principala functie a visului.Vom vedea ca, in realitate, lucrurile sunt mai complexe, dar, in principiu, este adevarat ca visul intervine ca realizare a unei dorinte. Studiind procesul refularii, am constatat ca dorintele nesatisfacute, interzise isi gasesc salas in aceasta regiune psihica numita inconstient. Insa continuturile in discutie nu mor, ci raman active. Sunt doar exilate in adancul psihicului nostru. Astefel, pulsiunile refulate cauta sa se disipeze in afara si sa acceada la nivelul constient. Diferitele procedee psihice(refulare, cenzura) vegheaza la mentinerea lor in lacasul lor psihic. Profitand de somn si de adormirea sistemului constient, continuturile refulate se exprima prin vise. Astfel, activitatea onirica corespunde frecvent realizarilor simbolice ale dorintelor nesatisfacute. Exemplu cel mai elocvent al acestui principiu il constituie visele copiilor, care intervin in general ca o compensare a unei dorinte neindeplinite.Visele copiilor(cel putin pana la 6-8 ani) nu sunt identice cu cele ale adultilor. Ele sunt, in general, iteligibile si comprehensibile. Aceasta particularitate este legata de simplitatea copiilor si a dorintelor lor. Pentru Freud, visul in cazul copiilor este raspunsul adus unui eveniment petrecut in timpul zilei.Pentru a-l intelege, este suficient sa se compare visul cu realitatea. La adult, dar si la copii mai mici si la adolescenti, visul intervine si cu realizare a unei dorinte. Totusi, din cauza complexitatii psihice a adultului, realizarea dorintei nu poate fi directa.Se observa asadar realizarea clara a dorintei in visul copiilor si realizarea voalata a unei dorinte refulate in visul adultului. Pentru a confirma relatia vis-realizare a dorintei sau vis-ideal, Freud se refera la manifestarile curente.Prin acestea, se constata ca visul are o tonalitate pozitiva si corespunde perfect indeplinirii celor mai nebunesti sau mai indraznete dorinte. Nu exclamam “Nu este posibil, probabil ca visez!” atunci cand bucuria noastra este atat de intensa , incat ne vine greu sa credem ca e reala? Nu se spune “un sejur de vis” pentru a descrie vacantele minunate pe care le-am petrecut si nu il sfatuim pe un idealist ” sa nu-si mai ia visele drept realitate”?In limbaj, visul se articuleaza pe doua constante: aspectul minunat, ideal si aspectul ireal, care transcenda realitatea.Visul are astfel o functie de compensare evidenta.Totusi nu este vorba de a realiza pur si simplu o dorinta si deci a considera ca visul se afla la un nivel inferior a psihicului. Numeroase mecanisme actioneaza in vedera criptarii continuturilor inconstiente. Un adult care, in vis, are relatii sexuale cu un animal, de exemplu, nu doreste, in realitate, sa aiba aceasta experienta.Relatiile sexuale sunt un simbol, iar animalul un altul. Dorinta ascunsa ori situatia ce se ascunde in spatele scenariului oniric cer sa fie decodate. Celor trei functii principale ale visului definite de Freud (functia de protectie a somului, functia de eliberare de continuturile inconstiente, functia de compensare) este posibil sa le adaugam altele, care nu sunt lipsite de importanta.